Si o vad cum deraiaza, fara ca eu sa o pot opri, iar acum incerc doar sa raman pe linia de plutire.
Sa stau pe acel scaun care practic tot in acelasi loc a ramas , si sa urmaresc , cum viata
i-a propile sale curbe , apoi moare , devenind parca un alt inger in rai.
Si uite , eu ma straduiesc sa raman aceiasi... fara urme, ce se pot vedea .
Zambesc..
Indiferent de incercarea la care ne pune viata,ne straduim sa ne mentinem pe linia de plutire,sa fim puternici chiar daca este foarte greu,sa purtam o masca pentru ca cei din jur sa nu ne cunoasca partea slaba..
RăspundețiȘtergereScrii foarte frumos Diana,sa continui indiferent de parerile celor din jur..mai ales daca tie iti face bine...
Este foarte usor sa critici si sa iti judeci aproapele dar nu avem nici cea mai vaga notiune de a il sprijini,a il incuraja,a ii fii aproape cand ii este greu...
Probabil ca acest blog iti este singurul prieten sincer care iti ofera un umar ...un ajutor..